Odă la un euroWC

Ieri am fost martor la evenimentul
Cel mai de seamă în oraşul meu,
De voie, de nevoie, occidentul,
Ne-a finanţat un euroveceu.

De ce un imn unei eurobude?!
Se vor mira cu-ndreptăţire unii.
Pentru că-n ea îmi pare că se-aude,
Discursul despre starea naţiunii.

E un birou oval al guvernarii
Şi reprezintă domnii ce-adăstară
La tron în urma democratizării,
Făcând de... conţinut întreaga ţară.

E împotriva destabilizării,
Cosmopolita şefilor papară.
Un fel de-a spune DA globalizării;
Deci cât mai multe gloabe-n vârf de ţară.

Americi, Europe, toate cele,
Care erau, mai ieri, doar ţări străine,
Nu am de ce să mai colind prin ele:
Esenţa lor e-adânc cuprinsă-n tine!

Popo-ul meu se simte onorat
De noua lui condiţie umană,
Că nu mai e popo-ul denigrat
Privit de mapamond ca o satană.

Şi când ridic capacul, e-o grădină:
Arome tari, simbolizând prezentul,
Se-nalţă din adâncuri spre lumină,
De parcă-ar fi acolo Parlamentul.

Adăposteşti patriciene firme,
Columbeene fapte monicare,
Ţânţărănişti capabili să afirme,
Că s-au trezit bogaţi din întâmplare.

Sa venerăm veceul din Carpaţi,
Că,-n el parchetul are formă nouă,
Iar DNA-ul cheamă potentaţi
Să le arunce-n termopan cu ouă.

Spun, azi, cu patos, naţiei române:
Să înălţăm veceuri către astre!
Se pare că doar ele vor rămâne,
Simbol etern al integrării noastre.

Ultima strofă se va citi în crescendo, eventual cu tremollo antic.

|