Odă la un euroWC
Ieri am fost martor la evenimentul
Cel mai de seamă în oraşul meu,
De voie, de nevoie, occidentul,
Ne-a finanţat un euroveceu.
De ce un imn unei eurobude?!
Se vor mira cu-ndreptăţire unii.
Pentru că-n ea îmi pare că se-aude,
Discursul despre starea naţiunii.
E un birou oval al guvernarii
Şi reprezintă domnii ce-adăstară
La tron în urma democratizării,
Făcând de... conţinut întreaga ţară.
E împotriva destabilizării,
Cosmopolita şefilor papară.
Un fel de-a spune DA globalizării;
Deci cât mai multe gloabe-n vârf de ţară.
Americi, Europe, toate cele,
Care erau, mai ieri, doar ţări străine,
Nu am de ce să mai colind prin ele:
Esenţa lor e-adânc cuprinsă-n tine!
Popo-ul meu se simte onorat
De noua lui condiţie umană,
Că nu mai e popo-ul denigrat
Privit de mapamond ca o satană.
Şi când ridic capacul, e-o grădină:
Arome tari, simbolizând prezentul,
Se-nalţă din adâncuri spre lumină,
De parcă-ar fi acolo Parlamentul.
Adăposteşti patriciene firme,
Columbeene fapte monicare,
Ţânţărănişti capabili să afirme,
Că s-au trezit bogaţi din întâmplare.
Sa venerăm veceul din Carpaţi,
Că,-n el parchetul are formă nouă,
Iar DNA-ul cheamă potentaţi
Să le arunce-n termopan cu ouă.
Spun, azi, cu patos, naţiei române:
Să înălţăm veceuri către astre!
Se pare că doar ele vor rămâne,
Simbol etern al integrării noastre.
Ultima strofă se va citi în crescendo, eventual cu tremollo antic.
Cel mai de seamă în oraşul meu,
De voie, de nevoie, occidentul,
Ne-a finanţat un euroveceu.
De ce un imn unei eurobude?!
Se vor mira cu-ndreptăţire unii.
Pentru că-n ea îmi pare că se-aude,
Discursul despre starea naţiunii.
E un birou oval al guvernarii
Şi reprezintă domnii ce-adăstară
La tron în urma democratizării,
Făcând de... conţinut întreaga ţară.
E împotriva destabilizării,
Cosmopolita şefilor papară.
Un fel de-a spune DA globalizării;
Deci cât mai multe gloabe-n vârf de ţară.
Americi, Europe, toate cele,
Care erau, mai ieri, doar ţări străine,
Nu am de ce să mai colind prin ele:
Esenţa lor e-adânc cuprinsă-n tine!
Popo-ul meu se simte onorat
De noua lui condiţie umană,
Că nu mai e popo-ul denigrat
Privit de mapamond ca o satană.
Şi când ridic capacul, e-o grădină:
Arome tari, simbolizând prezentul,
Se-nalţă din adâncuri spre lumină,
De parcă-ar fi acolo Parlamentul.
Adăposteşti patriciene firme,
Columbeene fapte monicare,
Ţânţărănişti capabili să afirme,
Că s-au trezit bogaţi din întâmplare.
Sa venerăm veceul din Carpaţi,
Că,-n el parchetul are formă nouă,
Iar DNA-ul cheamă potentaţi
Să le arunce-n termopan cu ouă.
Spun, azi, cu patos, naţiei române:
Să înălţăm veceuri către astre!
Se pare că doar ele vor rămâne,
Simbol etern al integrării noastre.
Ultima strofă se va citi în crescendo, eventual cu tremollo antic.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu